Pentru cine nu stie, Lisa este o pisica pe care am cules-o eu de pe afara la inceputul unui concediu anul trecut prin toamna. Era mica, plouata, avea o ciuperca … era vai de capul ei (vezi aici)! Acum este la casa ei de mai bine de o luna. A fost sterilizata si pare ca ce probleme mai avea pe la ochisori au fost rezolvate.

Dex, este un motanel luat de afara de familia care a adoptat-o ulterior pe Lisa. Acum cei doi se inteleg de minune si ca niste pisici ce se respecta, guverneaza noua casa cum stiu ele mai bine.

Personal sunt foarte bucuros nu special pentru Lisa, ci pentru amandoi. Nici unul nu va trai singur, izolat toata viata. Pentru mine asta e za thing.

Si cateva poze facute in noua casa: [foto by: Dragos Popovici]

Acum dupa ce CCR a retrimis practic legea ce reglementa problema cainilor maidanezi inapoi in parlamanet, apar tot felul de primarei cu idei care nu fac altceva decat sa ne demonstreze ca sunt niste infractori, o emanatie a celor ce i-au votat acolo (infractori tolerati in libertate foarte multi dintre ei).

Exista dupa cunostintele mele un principiu in ce priveste legile: Daca nu e interzis de lege in mod explicit, atunci este legal ! In momentul in care o lege interzice ceva in mod explicit … iar tu incalci acea lege, esti infractor, indiferent cate zeci de alte legi zic ca poti face acel lucru!

E adevarat, in haosul legislativ din tara asta era de asteptat sa existe doua legi care sa se bata cap in cap, oferind astfel o portita ca fiecare sa faca ce vrea, nimeni nefiind infractor, desi evident se incalca o lege!

Una din legile ce “reglementeaza” acest domeniu Legea 227/2002, modificata de Legea 391/2006, care permite eutanasierea cainilor fara stapan, daca dupa sapte zile de la transportarea in adaposturi cainii nu au fost revendicati sau adoptati.

Cealalta lege este Legea 9/2008, care fireste, nu abroga Legea 227/2002 (ca atunci lucrurile ar fi prea clare, si unde ar mai fi distractia). Aceasta prevede ca “este interzisa eutanasierea cainilor, a pisicilor si a altor animale, cu exceptia animalelor cu boli incurabile constatate de medicul veterinar“.

Prin diverse ziare, articole si comunicate de presa de o parte si de alta, diversi explica cum au chef aplicarea legii, fiindca la noi legea nu se aplica, ea se interpreteaza astfel incat sa se potriveasca cu ce are chef autoritatea, exact cum si in parlament votarea unei legi se tot amana pana prezenta in sala e constituita astfel incat rezultatul votului sa fie cel care “trebuie”.

De exemplu aici Atanasoaie instiga cu buna stiinta la incalcarea legii!

„Într-o tentativă disperată de a justifica aplicarea în prezent a eutanasierii ilegale a câinilor fără stăpân de către unele primării şi de a îmboldi pe altele s-o aplice, prefectul Capitalei, Mihai Atănăsoaei, afirma la doar două zile după Decizia Curţii, că ar exista o lege în vigoare care permite autorităţilor locale să decidă eutanasierea câinilor fără stăpân, nerevendicaţi într-un termen de 14 zile, referindu-se la Legea 227/2002 pentru aprobarea OUG 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân”, se spune în comunicat.

Pai hai sa o gandim logic. Daca eutanasierea era, si automat este legala, de ce au asteptat autoritatile noua lege? Sau eutanasierea a devenit legala acum dupa ce CCR a declarata legea “noua” drept neconstitutionala ? Poate acum brusc e legala fiindca … na … cantitatile de otrava au fost cumparate, si doar no sa o arunce la buda (si daca expira, nu e bai … sunt doar caini, nu e asa mare bai daca mor in chinuri din cauza substantei expirate care nu isi mai face efectul asa cu trebuie).

In momentul in care o primarie este data in judecata, acuzarea trebuie sa demonstreze vinovatia. Si vinovatia este demonstrata prin incalcarea legii 9 / 2008. Primaria nu vine in judecata ca sa isi dovedeasca  nevinovatia. Ea este presupusa a fi nevinovata pana cand vinovatia este dovedita (si dovada e clara, dupa legile care exista, fie ele si care se bat cap in cap).

Sper ca in toate cazurile ONG-urile care isi permit sa angajeze avocati sa dea primariile in judecata, fiidnca acestea sunt abuzuri clasice usor de demonstrat si condamnat.

Ca si cand nu ar fi deajuns ca abuzeaza de faptul ca politia nu vrea sa isi faca datoria si sa ii bage putin la racoare, unii primari se mai apuca sa faca si pe desteptii si arogantii.

Iata ce zicea aici primarul Hogea, primarul din Tulcea, suparat fiind pe ONG-uri (???):

Edilul municipiului Tulcea s-a aratat suparat si pe cei care spun ca sunt iubitori de animale, dar care nu adopta caini din adaposturile municipalitatii. “Stiti cati caini au fost adoptati in cinci ani in Tulcea de catre iubitorii de animale? Doi. Atunci unde e dragostea fata de animale? La microfon? In presa? Pe strada?”, ne-a spus Hogea.

Nu am prea inteles cu ce drept se supara autoritatea pe ONG-uri. ONG-urile abandoneaza cainii in spatiul public? ONG-urile pot emite legi ca sa previna acest fenomen? ONG-urile pot sa aplice legea si sa bage in puscarii pe cei care abandoneaza cainii? ONG-urile pot sa oblige populatia unui oras sa isi sterilizeze animalele de companie? ONG-urile pot sa impuna supraimpozitarea per cap de caine nesterilizat? Din cate stiu eu, ONG-urile nu au VOIE sa faca toate cele enumerate mai sus (ca de putut s-ar da cumva peste cap sa poata face). Recunosc, daca primarul ar fi facut toate cele enumerate mai sus … as fi inteles sa fie suparat pe ONG-uri. Dar asa … ?

Suparat pe iubitorii de animale fiindca nu fac coada sa adopte? Va dati seama ca in capul orasului e o caricatura umana care nu e capabila sa inteleaga niste chestii de bun simt. Pai daca sunt iubitor de animale … este evident ca deja am animale, sunt responsabil fata de ele … unde sa mai adopt? Si daca totusi mai am loc sa adopt, e la mintea cocosului ca ma duc in fata blocului si iau de acolo un caine si gata … de ce sa ma duc al naiba sa ma umileasca functionarii aia betivi, si sa apar in tot felul de registre ca la nevoie sa pot fi amendat fiindca … detin animale, si vecinii mei poate nu sunt deacord (ca si cum pe mine m-a intrebat cineva daca sunt deacord cu existenta vecinilor pe langa proprietatea mea). Si in continuare nu inteleg de ce primarul are pretentia ca iubitorii de animale sa ii adopte? Pai noi ii generam? Noi ii inmultim? Noi ii aruncam in strada? Noi nu ne castram animalele (de buna voie si pe banii nostrii)? Atunci de ce simt acesti indivizi ca eu si altii ca mine ar trebuii cumva sa fim pedesiti pentru ca nu acceptam uciderea in masa a acestor caini?

Si mai zice nea primarul:

Intre dragostea fata de animale si siguranta cetateanului de pe strada, eu trebuie sa aleg a doua varianta. Oamenii de aia m-au ales”, a mai spus primarul Municipiului Tulcea.

Domnul primar are nevoie ca cineva sa ii explice rolul lui acolo. Eu am o intrebare … daca oamenii l-ar fi ales primar ca sa extermine toti tiganii … tot la fel punea problema? Domnule primar (generic vorbind, ca e valabil pentru toti), tu nu esti acolo sa faci ce vrea X sau Y. Tu esti acolo ca sa aplici in primul rand niste legi astfel incat viata in societate sa se desfasoare normal. Oamenii v-au votat cumva ca sa le puneti taxe si impozite? NU. Si totusi le impuneti … pentru ca viata in cadrul societatii sa se poata desfasura in cadrul statului de drept, nu in anarhie. Tot asa si cu cainii … nu va pus nimeni acolo sa alegeti intre oameni si caini. V-a pus sa aveti grija ca viata sa decurga normal. Viata nu decurge normal fiindca nu ati dat legi care sa oblige oamenii care v-au votat sa isi sterilizeze animalele. Astfel puii nedoriti ajung in strada. Mai pe scurt, OMUL isi face singur viata de rahat, si apoi are pretentia ca repararea situatie sa se faca prin uciderea acestor animale, situatia repetandu-se la nesfarsit (daca acum primarul nu face nimic sa rareasca abandonul si sa sporeasca numarul de sterilizari … de ce sa ma astept ca va face asta cand se vor omoara cainii?).

Si tara e plina de astfel de primari. Deci cu parere de rau, cand cel din capul orasului e infractor nu prea ai la ce sa te astepti bun de la plebea de sub el. Dupa cum am zis … tara este exact cum e normal sa fie … asa arata o tara plina de infractori si smecherasi care aplica legile strict dupa cum le convine. Azi asa, maine exact invers … nu conteaza … oricum e perfect legal … deci legea e degeaba !

Ares s-a refacut complet. Nu mai are nici o rana, acum mai trebuie doar sa ii creasca blanita la loc. Asta insa nu are nici o importanta. E doar chestie de estetica, si sincer e compensata din lin de fatzuca aia a lui .

Acum e domesticit bine. Il luam oricand in brate, nu se sperie cand vi langa el chiar daca esti in picioare (ca sa te apropii de o pisica traumatizata, sau mai salbaticita, trebuie sa te lasi jos jos, sa nu se simta amenintata … nu e cazul lui Ares). Desi ii place sus pe dulap ferit de ceilalti, ii place si sisalul de pe balcon. Acum nimeni nu il mai scuipa, e acceptat chiar si de Pusha ! La sfarsitul lunii vom merge cu dansul la vaccinare, deja este sterilizat, microchipat si deparazitat … deci … Va fi gata de adoptie !

Astazi am fost in vizita la Karla si la Emi, pentru a vedea cum se reface Karla si pentru a o da cu Teramicin pe pitica. Am mai dus si ceva de papa. Toate bune pe acolo. Saptamana viitoare mai mergem la un control la Kerberos, apoi cred ca gata, pana la sterilizare !

Legea ce a trecut de parlament si care practic cam dadea dreptul autoritatilor sa faca ce li se pare mai comod in problema cainilor comunitari (zic de caini, ca de pisici li se rupe, cat timp pisica nu musca pe penibilul platitor de taxe), a fost declarata drept neconstitutionala de catre Curtea Constitutionala a Romaniei.

Acum a aparut si justificarea deciziei. Vedeti aici.

Spicuim:

“Curtea retine ca textul art.I pct.8 din lege stabileste solutiile preconizate cu privire la obligatia autoritatilor publice de a gestiona problema cainilor fara stapan fara a tine seama de o ordine in care trebuie aplicate, astfel incat autoritatile publice chemate sa aplice legea criticata vor fi puse in situatia de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre acestea. Or, solutiile preconizate de un act normativ nu pot fi aplicate in mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii, modalitati si criterii clare si obiective de aplicare. Astfel, raportat la legea criticata, Curtea observa ca legiuitorul trebuie sa stabileasca o ordine de prioritate cu privire la aceste solutii, iar solutia eutanasierii cainilor fara stapan sa fie aplicata doar in ultima instanta, respectiv numai atunci cand toate celelalte solutii au fost aplicate corespunzator de catre autoritatile locale, dar nu si-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen.”

“Curtea nu constata neconstitutionalitatea vreuneia dintre solutiile prevazute prin legea criticata in privinta gestionarii fenomenului cainilor fara stapan, ci sanctioneaza doar lipsa de previzibilitate a legii determinata de inexistenta unei ordini de aplicare a acestora – ordine care, in mod esential, ar trebui sa consacre solutia eutanasierii numai in ultima instanta – si a unor proceduri clare si precise de care autoritatile publice sa fie tinute in aplicarea solutiilor preconizate“.

O justificare de bun simt. Este evident ca eutanasierea (aia ca la carte, nu cu sapa) nu pote fi scoasa din ecuatie (niciunde in lume, din pacate nu este exclusa), dar pericolul major la un neam puturos si infect ca al nostru e ca daca aceasta metoda este declarata legala si se poate aplica fara restrictii, aceasta va devenii brusc SINGURA metoda, aplicata fireste cum altfel decat ABUZIV. Nu e nevoie sa fim mari ganditori, sa ne inchipuim scenarii sofisticate. Este suficient sa ne uitam la viata de zi cu zi ca sa ne putem inchipuii ce ar face autoritatile, respectiv oamenii in general (fac ei si acum cand de fapt e cam ilegal => din nou … infractori tolerati in libertate). Desi se da drept specie superioara si rationala … mereu omul ia varianta cea mai simpla si de obicei cea extrema, in general din comoditate, plus o serie de motive, fiindca romanul e maestru in gasitul de motive: ca e sarac, ca nu se poate … dinastea.

In acest moment aplicarea eutanasierii nu ar duce la nici un rezultat. Cainii ar fi ucisi … apoi cainii ar continu sa apara (ca prin minune, ca de fapt majoritatea populatiei e decenta, e virgina maria, niste nevinovati oropsiti de soarta) … deci aplicarea metodei nu si-ar atinge scopul de a eradica fenomenul. Din acest punct de vedere este firesc ca legea sa nu treaca spre promulgare.

Acum sa vedem ce va urma. Legea asta a stat in parlament ani de zile. Si pe vremea aia nu erau alegeri asa de aproape, nu erau demonstratii in strada. Imi e tare teama ca legea va mai sta ani de zile pe acolo. Sa vedem … poate este bine asa. Se va schimba puterea, si apoi USL care cica ar fi promis decenta in ceea ce priveste aceasta problema, va face cumva sa scoata o lege decenta, care sa pedepseasca vinovatii, si care sa atace problema la radacina.

Cei care urmaresc de mai multa vreme aceasta pagina cred ca au observat ca la un moment dat practic nu mai aveam nici o pisica pentru adoptie. Acum membrii ai familiei feline trecute la categoria veterani au fost trecuti inapoi la categoria “Disponibili pentru adoptie”. Ce s-a intamplat? Absolut nimic cu pisicile sau cu noi. Pisicile au viata lor de zi cu zi, nu sunt nici mai bolnave nici mai sanatoase ca pana acum.

Problema majora in cazul nostru este ca stand zi de zi cu aceste pisici alaturi, ne-am atasat de ele. Dupa cum stim din realitate, lucurile nu sunt niciodata alb sau negru, cum nici adoptatorii nu sunt buni sau rai. O familie adoptiva poate fi total nepotrivita, genul de familie careia eu nu i-as permite sa aibe nici copii, cu atat mai mult animale, sau poate sa fie o familie care vrea si ea un pisoi ceva acolo sa miste prin casa, pisoiul nu va murii de foame sau asa ceva ca na … felina e pradator descurcaret, dar nu va fi nicidecum copil in casa (unele familii se poarta aiurea chiar si cu copii lor, deci nu ma incalzeste cu nimic daca o pisica ajunge copil intr-o astfel de familie) si fireste mai sunt acele putine familii superbe unde pisica chiar ajunge copil in casa respectiva, genul de familii care mentrin legatura cu noi, nu se poarta ca si cum au luat un salam de la noi, si apoi se simt sacaite de intrebarile noastre sau dispar cu totul din peisaj.

Desi am pus aceste pisici pentru adoptie, va rugam nu ne pierdeti timpul cu prostii. Am fost abordat de unii care vroiau o pisca neagra cu pete albe, dar sa nu fie prea mare, si sa nu zgarie sau sa muste, si sa fie mai pufoasa … Pe bune ? … chiar credeti ca vom da vreunul din felinele de care ne-am atasat ca si jucarioara unei asemenea creaturi bipede? Nu faceti altceva decat ne fortati sa va jignim … nu findca ne place, sua fiindca suntem niste prute necivilizate sau prost crescute … dar trebuie sa rasufle supapa pe undeva … din pacate a va jigni e singurul lucru legal pe care il putem face. Si pentru noi este o jignire sa ne intrebati de aceste feline ca si cum ai intreba de o masina de o anumita culoare, model, putere sau consum de carburant. Nu va mai obositi. Sunt atatia peste tot pe net care dau pisici pe banda rulanta, si nu au cine stie ce pretentii. Noi avem pretentii.

Acum de ce Maxi, Pusha, Tony si Garfield nu sunt declarati adoptabili? In primul rand Maxi si Pusha sunt primii nostrii pisoi, cu povestile lor, cu caracetrul lor. Ei sunt cei care reprezinta stalpul de baza al intregii familii feline. Ei nu vor fi dati niciodata fiindca cineva trebuie sa guverneze mereu familia felina. Plus ca sunt negrii

Tony desi sunt sigur ca ar fi dat usor cuiva de treaba la cat de pupacios si lipicios este, el e copilul lu’ mama. Ar fi o trauma atat pentru el (desi mufarina s-ar adapta in cele din urma la noile conditii) cat si pentru mama lui (Iulia).

Garfield s-ar adapta usor in orice familie (e unticalos veritabil, inca ma scuipa cand nu ii convine ceva), desi ar avea nevoie de niste conditii mai speciale (musai sa aibe acces la caldura in casa). De ce nu il propunem spre adoptie? Fiindca este partenerul de joaca a lui Tony. Ei sunt juniorii casei, dorm impreuna, se alearga, se alinta unul pe altul, sunt atasati unul de altul. Plus ca Garfield sforaie ca un ortaci

Daca pe ceilalti i-am propus spre adoptie, asta nu inseamna ca ii apreciem, iubim mai putin. Fiecare caz in parte a fost luat la puricat:

• Tommy: este destul de clar ca nu se simte in largul lui intr-o familie numeroasa, plus ca mai noi venitii daca sunt mai bine facuti fizic il simt stresat si speriat, si ii cam dau capace cu orice ocazie. Pentru el ar fi ideal daca am gasi o casuta in care sa fie stapan, sau macar o casa cu mai putine feline. El mereu a fost mai singuratic. Si pe afara era singur in zona, el mereu a avut treaba cu oamenii, nu cu alte pisici !
• Ares: desi este noi intrat in casa noastra, ne-am atasat de el. Cu toate acestea trebuie sa fim realisti. Este un motan masiv, puternic, cu un caracter frumos. Este un exemplar ce se poate descurca in diverse situatii. Nu il vom da afara chiar daca sunt sigur ca acum cu ranile vindecate si cu adapostul lui din beci ar supravietuii fara probleme in “libertate”. De ce nu il dam? Fiindca deja este atasat de oameni, nu mai este salbatic, si riscul de a considera toti oamenii ok e mare si ar putea avea probleme majore din aceasta cauza. In conditile acestea trebuie sa incercam sa ii gasim o casa, nu ca sa scapam de el, ci pentru a face loc altei feline cu sanse mult mai mici de supravietuire. Cu toate acestea … nu vom accepta sa il dam oricui, mai ales ca este totusi un motan ce acum 1 luna era salbatic rau, deci nu il vom da unei familii fara experienta cu pisicile.
• Misha: ea este ok … s-ar adapta cam la orice conditii decente. Nu e foarte atasata de celelalte feline din casa, e oarecum atasata de Iulia si vine la mangaiat cand are chef . Dar cam atat. In rest ii place sa fie lasata in pace cu ale ei si sa fie hranita
• Emi si Karla:  ele sunt pisici cu probleme speciale. Emi este supraponderala, iar Karla are probleme cu picioarele din spate. Ele stau in alta locatie (la socrii), deci nu au nici o treaba cu familia de baza. Ideal ar fi sa fie adoptate impreuna, insa ambele sunt tinerele, Emi a schimbat pana acum diversi “stapani” deci e obisnuita cu schimbarile. Cu toate acestea sunt pisici cu probleme ce vor fi date doar unor familii cu experienta in ceea ce priveste pisicile, familii constiente de faptul ca adopta pisici cu probleme speciale.

Sa nu creada cineva ca ne este usor sa luam astfel de decizii. Este posibil sa nu fim capabili sa mergem pana la capat cu datul lor chiar si cand vom gasi o familie potrivita. Din pacate nu suntem roboti, asa ca nu putem promite nimic 100% sigur!

Astazi Karla a fost operata pentru a-i fi refacuta partea din spate unde a fost oparita. Acum nu arata prea estetic … dar se va vindeca si in timp speram sa mearga cat de cat normal !

Operatia a fost efectuata la Cabinetul Kerberos de catre dr Endre Dombay. Multumim mult.

De cand am dat de pisici si am inceput sa ne ocupam de ele am avut ocazia sa citesc / aud tot felul de teorii din gama: individa aia prefera animalele fiindca e o antisociala, nu are prieteni, e nebuna etc. Cred ca stiti genul asta de teorii foarte avansate, emise de oameni de baza ai societatii, adevarati stalpi, piloni ai societatii.

Ma … nu zic … sunt si genul asta de exemplare, de colectionari dusi cu pluta, de milosi care au depasit cu mult limita milei si au dat in boala, dar cum majoritatea romanilor sunt bolnavi psihici usor dovedibili, dar tolerati in libertate fara medicatie corecta, ce mai conteaza inca o boala psihica adaugata la lista, pentru o mana de oameni ?

Si nu zic … mai sunt cei pentru care pisica e obiectul de prins soareci sau falsii iubitori de pisici, de fapt iubitori de pisici de rasa, un fel de snobi care detin niste obiecte vi, cu cod de bare, cumparate la kg, si care se comporta ca atare cu respectivele animale. Dar in toata aceasta padure de uscaturi (la noi padurea e gata uscata in marea ei masa …) mai sunt si oameni pentru care felinele sunt mult mai mult decat un moft, un obiect, rezultatul unei scapari de moment in care a napadit-o mila sau un hobby ca sa simta ca nu traiesc degeaba. Mai sunt si oameni care pur si simplu iubesc pisicile … simplu, fara complicatii si teorii avansate!

Stiti acei oameni care au casa plina de flori? Cei din jur zic despre ei ca sunt persoane echilibrate, atente la detalii, persoane sufletiste. Nimeni nu zice despre acele persoane ca sunt impotente, ca nu si-o trag destul de des ca pitzipoanca de Bamboo, ca nu au prieteni sau ca isi ineaca amarul cotidian in cresterea de plante. La fel despre cei care intretin acvarii … aceia sunt adevarati artisti, oameni delicati … bla bla bla. Nimeni nu ii face zoofili sau inadaptati in societate.
Cam aceeasi poveste e si cu cei care au in grija feline. Mai mult, interactiunea dintre om si felina e net superioara fata de cea dintre om si planta, sau om si acvariul pe care il intretine.

Pentru acest gen de oameni (deci scoateti specimenele enumerate in primele randuri), prezenta felinelor in viata lor este un factor de echilibru, un factor care aduce armonie in casa, in viata, in familie. E de munca ca sa fie totul ok (timp consumat), sunt sume destul de mari cheltuite pentru ca viata felinei sa fie una decenta, alaturi de tine, omul. Si cu toate acestea nimeni nu da acesti bani cu parere de rau iar timpul alocat face viata sa merite a fi traita, iti da un sentiment de implinire cum greu poti descrie in cuvinte.

Permiteti aroganta de a ma da drept exemplu (desi cu siguranta nu sunt eu cel mai bun exemplar umanoid de dat ca si exemplu):

• prieteni am … multi ? … putini ? e de discutat … pana la urma fiecare isi seteaza standardele. Unii au nevoie de multi priteni de proasta (indoielnica) calitate ca sa se descurce in viata asta, altii se descurca in general pe cont propriu, deci isi permit luxul de a ridica nivelul pe care il pretinde de la cei ce se vor prezenti in cercul de prieteni. Deci pisicile nu au de ce sa inlocuiasca eventuali prieteni lipsa … oricum pisicile sunt cateva trepte deasupra oricaror prieteni (fara suparare dragi prieteni … nu e nimic personal … e simplu: voi oameni … va descurcati ca de aia v-a facut mama voastra fiinte superioare si destepte … ele feline … trebe mai multa grija in jungla umana in care traiesc fara sa le fi intrebat cineva daca vor sau nu)
• familie, esteeeee … am o sotie frumoasa care iubeste la fel de mult felinele, cu care ma inteleg, cu care am planuri pe urmatorii multi ani, cu parintii si socrii ne intelegem, nu ne-a blestemat nimeni ca in telenovele, deci nu avem de ce sa ne inecam amararul cu pisicle din acest motiv.
• slujbe … esteeee de asemenea. Si eu si sotia mea avem joburi de multe ore pe zi, si plus cred ca pe aici nu am prea cerut ajutor financiar (sau de alt fel) sa ne crestem felinele … deci nu poate nimeni sa zica ca ne folosim de pisici ca sa facem un ban ca sa traim, in loc sa punem mana sa muncim. Aaaa … ca unii au vrut sa ne ajute ei de la sine dorinta fiindca apreciaza ce facem si mai ales cum facem … e democratie, deci comunistii sa moara de oftica … dar in liniste si departe de acest loc daca se poate!
• sanatate … avem si din asta. Cu stresul zilnic ar fi ceva probleme, dar cu siguranta acesta nu e motivul pentru care am luat pisici in casa. Daca ati citit povestile primelor pisici venite in casa noastra stiti ca nu au fost preluate ca sa aduca un dram de liniste in casa. Acum ca prezenta lor e benefica din acest punct de vedere … foarte bine, dar in nici un caz nu am luat vreodata o pisica ca sa o folosesc drept calmant naturist.
• plictiseala? N-are cum … tre sa fi fost groazic de mic ultima data cand m-am plictisit … atata de mic ca nu imi mai aduc aminte cum era. Uneori nu ai chef de nimic din cauza de oboseala … dar nu as numi asta chiar plictiseala. Deci in nici un caz nu am luat pisicile in casa noastra ca sa ne facem viata mai interesanta … era viata noastra destul de interesanta oricum (munte, munte, programare si iar munte).
• lipsa copii … da, momentan nu avem copii, dar nu am facut un plan de viitor care sa specifice “no kidds in this house” … de ce? Fiindca noi decidem cand/daca vrem sa aducem in lumea asta de rahat un copil, si daca ne descurcam cu atatea sufletele patrupede, cu siguranta ne vom descurca si cu un copil biped. Pisicile nici nu inlocuiesc, nici nu exclud prezenta unui copil in familie, desi cinstit va zic, pentru noi fiecare pisica din casa este copilul nostru, si este tratat ca atare (adica nu are drept de vot la alegeri )

Desi stau mult timp singure acasa, recuperam din plin timpul “pierdut” de pe la 5-6 dupamasa pana seara tarziu, interval in care se implica neastamparatii in orice miscare faci, si plus, le permitem sa doarma si cu noi in camera, lucru pe care il apreciaza enorm … atat ele dar, de ce sa fim ipocriti … si noi. Cand se pune una din pisici pe noptiera si incepe sa toarca si sa isi faca toaleta … pai e cel mai bun cantec de leagan. Si lor le place ca au acces alaturi de noi la somn. Daca uitam pe careva afara (din cei care vor si ei in dormitor … fiindca nu toti vor) vine frumos si plange la usa si zgarie usa … ii deschizi, intra si fireste se pune exact in locul meu. Apoi se uita cu niste ochi …. “ce ? si tu vrei aici ? Offff … bine fie … ” dar nu se da la o parte, tot eu trebuie sa il iau sa il basculez mai la picioare. Apoi tot poporul se linisteste pana suna ceasul dimineata

Si cand vin de la munca … cum se trezeste fiecare si vine sa vada cine le intra abuziv pe teritoriul lor si le deranjeaza somnul de dupamasa …? Sau cum vine Pusha cand ma pun si eu jos sa ma uit la o stire, si se pune exact pe mine, uitandu-se cu o privire de genu “ce ? ai ceva de comentat ? ceva nu iti convine ? nu ma intereseaza oricum ”. Si apoi fireste incepe sa toarca … Sau cand Pusha se alearga prin casa si face ca un porumbel si te cheama sa te joci cu ea, si te joci cu ea pana nu mai poate … Acestea sunt momente de nepretuit care se repeta zi de zi, seara de seara. Intr-un fel ma simnt norocos ca am asemenea momente in viata. Viata fara aceste fiinte alaturi ar fi tare trista in acest moment. Aproape imi e mila de cei care nu au parte de asa ceva … Pana nu sti cum e cu pisici, viata ti se pare ok si fara … dupa ce ai avut a face cu o pisica, si ai stiut sa convietuiesti si sa interactionezi cu ea … nu mai poti reveni la viata dinainte … casa mereu ti se va parea moarta fara un blanos care sa zburde si sa te cicaleasca pe diverse teme.

Revenim cu vesti despre Ares. Ranile s-au vindecat in mare foarte frumos. Mai sunt cele doua rani ce erau vizibile si cand era el pe afara. Si acelea sunt acum micute micute. Blanita a inceput sa ii creasca peste tot. Ne era teama ca va ramane cu bucati de piele fara blanita pe spate. Nu e cazul. Se va reface frumos. Peste vreo luna doua nici nu vom mai sti ce a avut pe spate !

Azi e prima zi cand Pusha si restul gastii sunt impreuna cat timp noi suntem la munca. Sper sa nu fie scanadaluri prea mari. In principiu se tolereaza. Mici sifonari vor exista mereu, dar Ares e mare si puternic, le va face fata. Am vazut chiar ca il cam sifoneaza pe Tommy . Simte ca e stresat si speriat si probabil de asta se tot ia de el. Il mai cert eu dar inca nu imi pot permite sa exagerez … imediat ma scuipa daca trec peste o anumita limita.

Acestea sunt ultimele poze cu el facute in acest weekend. Se cam uita pe geam si supravegheaza zona de sus. Cred ca ii e dor sa haladuiasca pe afara . Urasc cand sunt pus sa aleg intre libertatea animalului si supravietuirea lui.

In timp ce faceam un transfer de mailuri de pe un cont pe altul mi-a trecut prin fata un mail cu o discutie mai veche de pe facebook. Discutia clasica, cineva a vazut un caine, fireste nu are ce face, suna la ONG ca doar de ce dracu s-a mai infiintat daca nu se prezinta la raport? In fine s-a ajuns la discutii de genul “daca ONG-ul ar fi mai transparent cu ce face cu banii ar avea numai de castigat”. Si asta m-a pus pe ganduri.

Sincer sa fiu am “colindat” site-ul multor asociatii din Romania si din exterior. Poate n-am stiut eu unde sa umblu … nu stiu cu siguranta. Dar cu siguranta nu am gasit extrase de cont sau facturi si bonuri scanate si aruncate in mod public pe site-ul asociatie. Sa insemne asta ca toate sunt niste facatori de bani pe spinarea animalelor ? Toate sunt niste hotzomane de organizatii care pur si simplu nu vor sa puna mana sa munceasca si doar cer bani cu care naiba stie ce se intampla ? Personal nu pot sa accept asa ceva.

O posibila explicatie, si inca una buna ar fi problema de “privacy”. Daca eu fac o donatie unui ONG nu inseamna ca automat mi-am dat acceptul ca datele mele sa apara public pe internet legate de cate o suma babana de banet . Asta ar putea fi un semn ca ma dau banii afara din casa si practic ar scrie pe fruntea mea “FURA DE LA MINE”. Asa ceva e inacceptabil !

Legat de o evidenta publica a facturilor hai sa fim seriosi. Deci cum gandim?
Omul (nu romanul … aci vorbim de psihologie umana in general) intra pe site-ul unei asociatii si vede acolo ca asociatia primeste bani de la anumite persoane, si vede acolo ce face cu banii aia (facturi, chitante, etc). Si ce va face omul ? Va zice: “mama ce de oameni baga bani aici … hai sa bag si eu”? Sau va zice … “lasa ca uite astia primesc bani de la ‘altii’ … mai bine ajut eu pe tanti babuta strangatoare de animale care stie cum sa planga si sa boceasca, si face asta in mod obsesiv ca iti vine sa ii curmi chinurile cu o injectie letala” ? Serios … cineva chiar are dubii de ce va face omul in general ? Vorbesc in general … nu zic ca nu sunt si exceptii … dar totusi, un ONG nu se poate finanta din exceptii.
Practic un ONG “nesimntit” de transparent si enervant de corect s-ar sinucide din punct de vedere financiar intr-o lume normala capitalista. Cu atat mai mult intr-o societate capitalista (un capitalism prost inteles) slab dezvoltata cum avem noi in aceasta tarisoara. La o adica scopul unui ONG este de a salva animale (in domeniul care ne intereseaza), nu de a deborda de corectitudine intr-o lume in care acest lucru este egal cu sinuciderea financiara! Oricum despre relatia donator – ONG am mai scris aici. Pana la urma fiecare ar trebuii sa doneze doar cui are incredere ca va face ceva corect cu acei bani. Daca eu cred ca un ONG papa banii aiurea, nu dau 2 bani pe orice/cate facturi si poze imi arata el …

Ca in mai toate cele in viata moderatia e cheia succesului. Trebuie sa fi transparent atat cat cei de buna credinta sa poata vedea ca faci ce trebuie. Cei din categoria Gica Contra sau ofticatii si frustratii se angajeaza la fisc si vin sa ia direct mita cu toate facturile pe masa … deci nu are rost sa incerci sa ii convingi ca ceea ce faci e ok.